Termenul “balayage” are ca provenienta limba franceza, si daca ne gandim ca dictionarul ne va reda “balayer = a matura”, traducerea face de fapt trimitere la tehnica de vopsire care se realizeaza cu mana libera, miscarile fiind asemanatoare cu a celor de maturare.
Balayage-ul se realizeaza doar pe un par natural, avand ca obiectiv final obtinerea unei culori naturale, “sarutate de soare”, cu accente discrete de lumina. Efectul de suvite arse, in nuante de maro-galbui-rosiatic reprezinta de fapt efectul mult dorit. Obtinem astfel reflexe aruncate prin par, pastrandu-se in acelasi timp acel aer natural si jucaus al firului de par.

Foarte important de retinut faptul ca Balayage nu inseamna “ blond “, ci nuante de ciocolatiu, nuante care deriva din natural.

Daca vorbim despre un par deja vopsit, variantele sunt suvite/ombre, unde radacina este inchisa, iar lungimile sunt deschise.

Daca poate, la inceput, pare dificil de inteles si de ales dintre cele doua tehnici, cu o informare corecta, decizia se poate lua cu usurinta.

Hai sa ne gandim la Balayage ca la o modalitate aparte de aplicare a culorii, pe vertical, o tranzitie ampla, fina, intre inchis si deschis, unde nu neaparat toate varfurile vor fi atinse de culoare.

In timp ce Ombre este considerata o tehnica a vopsirii, realizata mai mult pe orizontal, realizandu-se o nuantare treptata. Tranzitia de la radacina inchisa la varfurile deschise se realizeaza mai brusc decat la Balayage, si in care tot ce inseamna “varfuri”, vor fi atinse de culoare.